Povestea reală a nunții a doi tineri dintr-un sat din România anului 1953

O echipă de jurnaliști de la Paramedia ajunge într-o comună izolată în căutarea unor povești paranormale despre care să facă un film. Ziariștii sunt întâmpinați de primarul Valentin Gogonea, care le servește pe post de ghid. El le spune că acolo a fost un sat pe care comuniștii l-au ras de pe fața pământului și au construit o fabrică în loc. Fabrica este astăzi în ruină, iar ziariștii văd printre zidurile rămase încă în picioare femei îmbrăcate în negru cu lumânări în mâini și o fată îmbrăcată în mireasă și cu o coroană de flori pe cap. Surprins de cele văzute, Băboi îi cere primarului să-i explice care este povestea satului.

În primăvara anului 1953 doi tineri din acel sat - Iancu și Mara - au hotărât să se căsătorească. Iancu se iubise înainte cu Smaranda, fiica Mutului, pe care a părăsit-o apoi. Fata înnebunise și începuse să umble pe ulițele satului și prin pădure în rochie de mireasă și cu o cunună de flori pe cap. Tatăl Marei, Grigore Așchie și tatăl lui Iancu, Haralamb Vrabie, stabilesc ca nunta să aibă loc în joia de dinaintea începerii Postului Mare din săptămâna următoare.
Satul este condus de un sfat popular în frunte cu comunistul Voicu Gogonea. În apropierea satului se află cantonată o unitate sovietică de tancuri. Din cauza izolării sale, satul nu este electrificat. Cu toate acestea, cu ajutorul inventatorului Coriolan, instructorul cultural Sandu Praștie de la Comitetul Județean de Partid le proiectează sătenilor în acea sâmbătă un film propagandistic.

În ziua următoare prin sat trece un circ ambulant. Smaranda este găsită violată și ucisă în pădure, având în mână o decorație militară sovietică. Ea este înmormântată, dar invitații la parastasul de după înmormântare o văd pe decedată în pragul ușii. Speriindu-se, o femeie scapă cănile cu vin. Participanții la parastas dau fuga la cimitir, dezgroapă sicriul și o găsesc pe Smaranda cu picioarele pătate de vin roșu.

Joia are loc nunta Marei cu Iancu. În ziua nunții, Gogonea vine la locul nunții cu tovarășul Dumitru Păstaie de la Comitetul Județean de Partid și cu căpitanul Vladimir Bezimialnîi, comandantul Diviziei a IV-a Sovietice cantonată în apropierea satului, și-i anunță pe nuntași că în noaptea trecută a murit Iosif Visarionovici Stalin, conducătorul URSS, și au fost decretate șapte zile de doliu internațional în care sunt interzise toate manifestările cu caracter popular (nuntă, înmormântare, meci de fotbal etc.). Ofițerul rus îi anunță pe nuntași că au o oră la dispoziție pentru a elibera locul, în caz contrar vor fi deferiți justiției și judecați în regim de urgență pentru înaltă trădare.

Nunta nu poate fi amânată totuși pentru că părinții mirilor tăiaseră patru porci și doi viței, iar mâncarea s-ar strica în șapte zile. Mesele sunt strânse, iar nuntașii pleacă. Totuși, după ce se înserează, nuntașii vin pe furiș în casa socrului mic pentru a-și continua petrecerea.

Festivitatea se transformă într-o nuntă mută. Ferestrele sunt acoperite cu draperii groase, sticlele și paharele sunt învelite în cârpe pentru a nu face zgomot, copiii sunt legați la gură pentru a nu face gălăgie, lăutarii mimează muzica, cucul care iese din ceasul cu cuc este strâns de gât de către socrul mic, nuntașii vorbesc în șoaptă și prin „telefonul fără fir".

Tragicul situației o face pe mireasă să izbucnească în plâns, probabil gândindu-se că nu așa își imaginase ea ziua în care va deveni soție. Înduplecat de tristețea ficei sale, socrul mic dă poruncă tuturor să înceapă petrecerea în adevăratul sens al cuvântului. Nuntașii încep să danseze și să chiuie, iar după câtva timp casa începe să se cutremure și prin pereți pătrunde țeava unui tanc sovietic. Soldații ruși întră în casă, împușcându-l pe socrul mic și luându-i cu ei pe ceilalți bărbați. Președintele Sfatului Popular a fost împușcat a doua zi, iar fiul său, Gogonică, actualul primar, a rămas singurul bărbat într-un sat de văduve. Potrivit scenariului, nuntașii au fost deportați în Siberia, de unde mirele s-a întors după 13 ani, doar ca să moară.

Filmul se încheie cu echipa de filmare de la Paramedia venită în acest sat pentru a găsi o poveste paranormală. Aceștia vor să îi ia un interviu unei bătrâne, care se dovedește a fi chiar Mara, mireasa care a avut parte de o nuntă mută.

Un film de Horaţiu Mălăele